Duminicile nu sunt eu. Da! Iata-ma in momentul colosal in care frica intalneste suav( cu un zambet seducator pe buze) ratiunea. Sunt aici. Si acum? What now? Ce ne ramane de facut cand deja ne-am trait un sfert din viata? Putem sa indraznim sa speram in "mai bine"? Eu as putea. Da-mi doar o ora. Inca o ora. Lasa sa treaca si duminica asta. Lasa sa treaca incet timpul. Ne vedem acolo!
- Acolo.. unde?
- Acolo. Du-te unde te poarta inima. Daca si eu voi veni acolo, atunci vom sti.
- Ce sa stim?
- Ca in sfarsit voi fi EU duminicile.
- Nu inteleg.
- Doar.. fii acolo, prostutule.
- Si daca tu n-o sa ajungi niciodata?
- Hey, avem trei sferturi din viata sa-l gasim pe "acolo".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu