Iunie

Cireşe ude
de soare,
de zori,
de ploaia groasă.
Franceză...
Se aude vag
departe
Cântă încet
Ce am fost,
Ce voi fi,
curând.
Tună surd,
Ca să-mi
distraga mereu atenţia,
Să nu uit nicicând unde sunt
Să nu
"mă iau cu gandul".
Mă pişcă
Stropii mari
pe coapse.
Şi-mi curg suav
pe spate.
Nu, nu e mai!
E vară,
Şi ploua!
Plouă frenetic.
Da, am deschis geamul.
Am lăsat vântul să ia mobila
Şi am râmas în parfum
Şi-n poaia asta rece...
Mi-am dat seama că
regretele şi privitul în urmă
nu-şi mai au rostul.
Nu va mai fi mai.
Până anul viitor.
Aşa că mă bucur de tot!
O să gust fiecare lună
Aşa cum va fi ea!