Nu te gândi unde-o să fii
Când va fi umbră
Şi nu îţi spune crâncen
"Las pe mâine."
Ascultă florile de iunie
Şi uită tot ce ai
Pentru că-n afară de ele
nu ţi-a mai rămas nimic.
Recunoaşte, nu ştii să trăieşti.
Totul se ruzumă la tradiţie,
mai nou.
O lume în gri şi negru,
de aici, de unde privesc eu.
Nu e sumbru, e
doar nefiresc.
Tinerii se laudă cu maturitatea
obţinută
incomplet şi prematur şi ..
Lasă fluturii să zboare,
Tu,
Care nici nu îndrăzneşti să pluteşti.

Nu mai
E mai.

E o căldură frustrantă
Şi multe flori albe.
Mă simt murdară
Până în adândul inocenţei mele.
Mă simt neputincioasă
Şi, cumva, schimbată,
În disperarea de a fi altfel...