Dimineaţă. Nici nu mai ştiu bine ce mă doare:
capul, spatele, sau conştiinţa.
E mai. Cafeaua e prea slabă dar nu stau să mă întreb
dacă merită sau nu să o beau.
E linişte. Pâlcuri întregi de verdeaţă răsar de
după blocurile din faţa mea.
E răcoare. Candela a ars pe jumătate, iar acum
îşi dansează domol ultimii paşi.
E fum. Mintea mea se mişcă mai repede decât mine.
Sunt vise, închipuiri.
Eşti tu.
Suntem noi.
E aseara, e azi...nici nu mai ştiu.
E bine.
E dor.
Şi mult soare.
Mă lămuresc abia
când fumul s-a risipit:
Mi-e milă
Mi-e somn
Mi-e silă.
Mă dor toate,
de la conştiinţă in jos.
Mi-e puţin frică
De azi.
Mi-e puţin scârbă de mâine.
Mi-e puţin poftă de ieri.
Şi mi-e dor
De demult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu