Tocuri pe asfalt

Noaptea clară se revarsă valuri valuri peste noi...
Peste toţi.
Vântul nebun doar mă-ncearca cu-un gând
Uneori.
Tocuri pe asfalt.
Atât.
Aici încep.
Aici se poate încheia
O seară veselă,
O existenţă tristă.
Zgomot de maşini ce se zbat, departe...
Tocuri pe asfalt.
Îmi trec încă odată limba peste buze:
Te simt.
Şi totul e mai calm ca niciodată.
Las capul uşor pe spate, ca să aud încă odată,
Noaptea de mai.
Tocuri pe asfalt.
Răspuns:
- Domnişoara!
Nu!
Domnişoara nu e aici.
Doamna nu a fost niciodată.
Geniul a apus demult
Şi mai trist e că nu cred că-l voi mai găsi vreodată.
A rămas un copil
Şi tocuri.
Tocuri ce sună ritmic şi bolnăvicios acelaşi clinchet disperat,

E mai.