De mâine,
nu mai
E mai.
E înnorat.
Şi cerul e cumva alb pe alocuri.
E ultima zi,
bucuraţi-vă!
Sigur, e deja vară pentru mulţi.
Cei singuri ţipă a disperare
pe străzi.
Perdelele sunt toate trase,
Ei vor să alunge maiul
Din case.
Să îl dea brutal afară.
În casele lor,
Pe calendare scrie mare : iunie.
Eu aştept.
Vreau să privesc tot
încă odată.
Pentru că mâine verdele va fi unul
bolnav şi bătut de soare,
norii vor fi mai albi,
oamenii vor fi mai goi
şi mai absenţi,
din ce în ce mai
inconştienţi.
Dar nu...
E încă mai!
Bucuraţi-vă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu