Mâna cu fum

Pot să desenez,
în sfârşit,
Tot!
Poate să-mi
fie,
în sfârşit,
silă
De mine.
Pot să mă dezgust,
Până la repulsie.
Pot sa mă cert
acum.
De ce,
Ioana?
De ce...?
Nu...Nu stiu.

Şosete.
Şi fum.
Fum bătrân
Ce miroase
A stricat
si a "Nu trebuia".
Aud afară maşini ce sună spart a piese stricate.
Şi ciori...
O cioară
De nu ştiu unde,
îmi explică
ce a fost
aici, înainte.

Fumul s-a dus.
Eu am rămas.
Pentru încă n minute.
Pentru încă n zile...
Pentru încă câţiva oameni.

E mai.
Stau în bucătărie.
Au plecat toate ciorile.
Undeva...în stânga.
Unde le duce vântul.
Şi foamea.

Foamea cruntă
Mă mai ţine
si pe mine în loc.
Şi sila de mine.
Da...
E o căldură plăcută
Dacă o priveşti doar.
Vântul bate slab
si absurd.
Iar eu...
bat
pasii pe loc.
pe calorifer mai precis.
Mă învârt in jurul aceloraşi
oameni.
Vreau
Să-i cunosc
Până în cele
mai întunecate colţuri.
Să-i strâng lângă
mine,
să mă aline
puterea lor.
Eu...eu
sunt la urmă.
Când toţi vor pleca,
Şi când nu voi mai
vedea căldura,
când vântul va
bate a adio
ma voi ridica de pe scaunul din bucătărie
Şi mă voi uita în jos la mine.
O să-mi amintesc
Cum a...fost odată,
Într-un mai
Când le aveam pe toate.